Sf. Sava

Sfântul Sava de la Buzau (334-372)

We need a translation from Greek. Any kind soul around?

Este cel mai important martir din timpul persecutiei lui Atanaric. A trait o vreme în partile muntoase ale Buzaului, într-un sat cu populatie etnica locala, daco-romana. Aici mergea la biserica unde slujea preotul Sansala si "cânta psalmi" (era deci cântaret). Unii cercetatori îl considera ca fiind daco-roman de origine capadociana ori capadocian trimis la nord de Dunare, prin episcopia de Tomis sau arhiepiscopia de Tesalonic. Altii îl considera got, dupa cum precizeaza si cel care a redactat Actul martiric. Mentionat în Dictionarul Sfintilor, editat la Oxford, ca "Sava de la Buzau", este cert ca era straromân, asa cum se sugereaza si în corespondenta dintre Sfântul Vasile cel Mare cu Bretanion, episcop de Tomis, si cu Junius Soranus, guvernatorul Scitiei Minor (dupa unii cercetatori - probabil ruda cu Sava). Documentul respectiv ne ofera informatii despre raspândirea crestinismului în secolul al IV-lea, faptul ca la nord de Dunare exista o viata crestina, preoti si cântareti, probabil si episcopi, dar si despre activitati interesante din punct de vedere etnic si social: locuitorii se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor si erau organizati în obsti taranesti.

Din cuprinsul Actului martiric - unul din primele monumente de cultura româneasca din secolul al IV-lea - reiese ca în partile Buzaului de astazi si în împrejurimi patrunsese crestinismul, realitate dovedita si de urmele stravechi relevate de descoperirile arheologice de la Pietroasele si din muntii Buzaului si Vrancei, arie geografica considerata de unii cercetatori ca "un mic Athos al Tarii Românesti", deoarece "configuratia geografica si cea spirituala a zonei Buzaului a înlesnit de timpuriu aparitia si gazduirea unor fenomene crestine cu totul deosebite". Ucenic al duhovnicului Sansala, Sfântul Sava este supus de catre Atharid la 12 aprilie 372, în noaptea a treia de Pasti, la torturi, spre a renunta la credinta sa. Pentru ca nu a reusit, a poruncit soldatilor sa-l ucida. A fost afundat în apele râului Mouseos-Buzeos, cu o greutate mare de lemn, legata de gât (apa si lemnul - simboluri crestine: Botezul si Crucea), dându-si astfel viata pentru credinta întru Hristos. Sfântul Vasile cel Mare i-a cerut lui Junius Soranus sa trimita în Cezareea Capadociei moastele Sfântului Sava. Acestea au fost însotite de epistola Bisericii Gotiei catre Biserica din Capadocia, redactata în 373/374 (dupa unii cercetatori, de catre preotul Sansala, dupa altii de catre episcopul Bretanion). Au fost duse mai întâi la Tomis si apoi în Cezareea Capadociei, împreuna si cu o alta scrisoare, a epsicopului Bretanion.

În mesajul Prea Fericitului Parinte Teoctist cu prilejul manifestarilor organizate la Buzau în zilele de 18-19 mai 1996, consacrate rânduirii Sfântului mucenic Sava ca ocrotitor spiritual al Buzaului, se sublinia ca martiriul acestuia "este marturia peste veacuri a faptului ca, la noi, crestinismul de origine apostolica este elementul fundamental al etnogenezei românesti, ca - odata cu formarea sa - poporul român a cuprins în fiinta sa si crestinismul, ce va da nota distincta de unitate a profilului sau moral".

În memoria sa, în septembrie 1976 au fost organizate manifestari ce au marcat 1600 de ani de la prima atestare documentara cunoscuta a zonei Buzaului, iar în centrul orasului se ridica (acum în curs de constructie) o impunatoare catedrala.

Valeriu Nicolescu