Municipiul Buzau
Valeriu Nicolescu
Muzeul Judetean de Istorie
Asezat la cotul Carpatilor de curbura, la o încrucisare de drumuri stravechi, Buzaul - permanenta punte de legatura între cele patru mari provincii românesti, a luat fiinta pe malul apei de la care si-a luat numele, într-un loc în care agricultura, mestesugurile si comertul se practicau concomitent.
Aflat la 125 km de capitala tarii, pe malul drept al râului Buzau, la iesirea acestuia dintre dealuri, Buzaul este situat la 26°50' longitudine estica, 45°9' latitudine nordica si la 105 m altitudine fata de nivelul marii.
Municipiul Buzau pastreaza valoroase vestigii ale civilizatiilor trecute, puse în evidenta de cercetarile arheologice si istorice. Au fost descoperite asezari din neolitic (cultura Gumelnita), epoca bronzului (cultura Monteoru), prima epoca a fierului, din secolele I î.Chr. - II d.Chr., din secolele VIII-XI (cultura Dridu).
Centru mestesugaresc si comercial stravechi, probabil resedinta de cnezat sau voievodat si, dupa întemeierea statului feudal, capitala de judet si resedinta domneasca vremelnica, Buzaul - asezat pe o câmpie fertila, aproape de limita dintre dealurile acoperite cu vii si sesul agricol - este atestat documentar în secolul al IV-lea d.Chr. Într-o scrisoare din anul 376, trimisa de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea) lui Vasile cel Mare, arhiepiscop în Cesareea Capadociei; se relateaza despre martirizarea, la 13 aprilie 372, a misionarului crestin SAVA, înecat de catre goti în râul Buzau, Sf. Sava fiind astazi patronul spiritual al Buzaului.
Asezarea este atestata ca târg în hrisovul emis la 31 ianuarie 1431 de catre domnitorul Dan al II-lea, privind acordarea unor privilegii de comert brasovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care si Buzaul, la fel ca în timpul lui Mircea cel Batrân (1386-1418).
Situarea Buzaului în mijlocul a numeroase asezari satesti atestate documentar în secolele XIV-XVI, raspântia drumurilor comerciale, prezenta unor monezi romane si bizantine, circulatia de marfuri la care fac referiri documentele timpului - îndreptatesc includerea sa printre cele mai vechi asezari din Muntenia.
În secolele XIV-XVI Buzaul era condus de un judet si 12 pârgari, ajutati de judecatori, pârcalabi, vornici si vamesi de oras, din a doua jumatate a secolului al XVII-lea de ispravnici, un secol mai târziu de ipistati, iar dupa 1800 de capitani de târg. Odata cu aplicarea prevederilor Regulamentului Organic, din 1831, orasul este condus de prezidentul magistratului si madulari (sfatul orasenesc), iar din 1864 de primar, cel care a ocupat primul aceasta functie fiind Nae Stanescu (1864-1874).
Pâna în jurul anului 1500, când devine resedinta episcopala, Buzaul - denumit uneori în documente oras domnesc, în care se emit acte de cancelarie, punct de vama, este cunoscut mai mult ca o asezare comerciala decât mestesugareasca, înconjurat fiind de vii, gradini si ogoare. În secolul urmator, cu organizare municipala proprie, cu piata de marfuri si mahalale, cu mestesugari si negustori, cu întovarasiri de negot, cu pravalii si case, cu reprezentanti domnesti, Buzaul apare în plina activitate economica, sociala si administrativa. Devenind târg de resedinta episcopala, Buzaul s-a dezvoltat în conditii istorice deosebite, nu întotdeauna prielnice si s-a mentinut în pofida tuturor vicisitudinilor, devenind totdata centru tipografic si scolar.
Pe lânga Episcopie, institutie cu rol important în viata politica si culturala a epocii, ia fiinta în 1691 o tipografie, a sasea la acea data în Muntenia. Prima lucrare - Pravoslavnica marturisire - s-a tiparit în limba româna. Numarul mare de tiparituri (80-90 titluri în 28 de ani), raspândite si în Transilvania si Moldova, evidentiaza rolul Buzaului în difuzarea cartii în limba româna, cu efecte binefacatoare pentru dezvoltarea culturii românesti. În 1831 ia fiinta cunoscuta scoala de "zugravi de subtire", condusa de pictorul Nicolae Teodorescu, la care, pe lânga alti învatacei, si-a început cariera artistica si nepotul acestuia, Gh. Tattarescu.
Evenimentele militare din anii 1730-1739, 1769-1774, 1784-1792, 1806-1812 au cauzat nenumarate neajunsuri populatiei orasului, ca urmare a actiunilor militare, jafurilor si devastarilor.
Locuitorii orasului iau cunostinta de obiectivele revolutiei de la 1821, din proclamatia trimisa de Tudor Vladimirescu, documente consemnând participarea locuitorilor si la evenimentele revolutionare din 1848. Buzaul a fost primul oras din Muntenia unde s-a înfiintat un detasament al garzii nationale, de aici scriind la 22 iunie 1848 Nicolae Balcescu despre evenimentele petrecute si interventia sa pentru aplicarea programului revolutionar.
Cu aceeasi însufletire participa buzoienii si la actiunile legate de Unirea Principatelor. În seara zilei de 6/7 februarie 1859, ca si la 24 ianuarie 1860, lui Alexandru Ioan Cuza i se fac primiri entuziaste, dovada a bucuriei pentru prezenta domnitorului, cât si a încrederii si sprijinului fata de acesta.
Buzoienii au fost primii care, la 1 august 1877, au constituit un comitet ce-si propunea strângerea fondurilor necesare pentru cumpararea a 2000 de pusti moderne. Au înfiintat spitale de campanie, au colectat obiecte de îmbracaminte si alimente, în sprijinul celor care luptau pe front pentru independenta României.
Dupa 1890, în sprijinul actiunilor politice organizate în Transilvania si celelalte teritorii românesti aflate sub dominatie straina pentru realizarea unitatii nationale a tuturor românilor la Buzau, prin intermediul unor asociatii si societati cu caracter patriotic si cultural, cât si prin presa, se declanseaza un larg front de opinie pentru sprijinirea si ajutorarea luptei fratilor lor oprimati.
Buzaul va cunoaste si vicisitudinile din anii primului si celui de-al doilea razboi mondial, aici organizându-se actiuni în sprijinul celor care luptau pe front, iar din 1939, pentru ajutorarea refugiatilor polonezi.
Dupa razboi, orasul - pâna în 1952 categorisit drept comuna urbana de gradul II - cunoaste evolutia specifica perioadei comuniste, în decembrie 1989 municipiul dându-si, prin cei câtiva martiri, obolul de sânge pentru libertate si democratie.
*
* *
Asezat într-o regiune cu vechi traditii istorice, Buzaul este considerat si un important centru cultural. În secolul al XVIII-lea existau doua scoli - una în limba româna si alta în limba slavona -, iar din 18 aprilie 1832 o scoala nationala, denumita din 1864 "Dionisie Episcopul".
În 1836 ia fiinta prima scoala secundara, Seminarul teologic, iar în 1867, Gimnaziul "Tudor Vladimirescu", cunoscut astazi sub numele de Colegiul national "B.P. Hasdeu". În timp, se înfiinteaza scoli primare, secundare si pentru învatamântul profesional.
Din rândul buzoienilor s-au ridicat oameni de valoare, cunoscute si recunoscute personalitati, chiar si pe plan mondial. Între acestia, laureatul Premiului Nobel pentru medicina, George Emil Palade, savantul Nicolae Vaschide, academicienii Stefan Vencov si Constantin Giurescu, actorii Vladimir Maximilian, N. Niculescu-Buzau, Nae P. Rusu-Ciucurete, George Ciprian - patronul spiritual al teatrului înfiintat în 1995, baritonii Nicu Poenaru si Aurelian Costescu-Duca, tenorii Nicu Costinescu si Iulian Andreescu, pictorii Adina-Paula Moscu si Alexandru Moscu, profesorul universitar Constantin Budeanu, profesorul doctor docent Emil Negulescu, publicistul si editorul Costache Canella-Ciorogârleanu, autorul primului dictionar de sinonime din limba româna, considerat primul gazetar buzoian.
*
* *
Cu o populatie de 2567 de locuitori în 1831 (1342 barbati si 1225 femei, grupati în 593 familii, cu 520 case), Buzaul avea 9027 de locuitori în 1859, 21822 în 1899, 35687 în 1930, 43365 în 1958, 52330 în 1961, 105090 în 1979 si 189900 în 1995.
Primul serviciu de posta este mentionat în 1775, Oficiul telegrafo-postal ia fiinta în 1867, iar Serviciul telefonic în 1892.
Din 1831 functioneaza Judecatoria Buzau, devenita în 1857 Tribunalul Buzau, cu o a doua sectie din 1911.
În 1852 are loc primul spectacol de teatru, prima trupa locala constituindu-se în 1882. În septembrie 1904 are loc prima proiectie cinematografica.
Ca linii de comunicatii, în 1790 începe constructia soselei Buzau-Ploiesti, în anii 1869-1870 se construieste linia CFR Bucuresti-Buzau, data provizoriu în folosinta în decembrie 1870, între anii 1871-1872 linia Buzau-Galati-Roman, inaugurata la 1 septembrie 1872, iar între 1879 si 1881 linia CFR Buzau-Marasesti, inaugurata la 18 octombrie 1881.
În 1831 si 1857 se aplica primele masuri edilitare, din 1860 se introduce iluminatul cu petrol si, dupa 1925, cu electricitate, în 1897 se introduce reteaua de alimentare cu apa.
